Inundaţiile reprezintă un factor de risc pentru sănătatea celor care trăiesc în zonele calamitate din cauza contaminării apei potabile; atât apa din fântâni cât şi cea de la robinet pot fi contaminate motiv pentru care acestea nu vor fi utilizate, nici măcar pentru spălarea dinţilor. Pentru consum şi igiena se recomanda numai folosirea apei îmbuteliate.
Apa rămasă în urma inundaţiilor este o sursă reală de infecţie; din această cauză copiii nu vor fi lăsaţi să se joace în apă, întreaga casă va fi curăţată cu dezinfectant lichid iar jucăriile copiilor şi tacâmurile vor fi sterilizate. Potrivit experţilor, jucăriile din pluş şi saltelele de pat ar trebui aruncate deoarece pot fi focare de bacterii şi fungi.
Din cauza mizeriilor aduse de ape, a hranei pregătite necorespunzător, a rozătoarelor şi insectelor care favorizează transmiterea infecţiilor prin intermediul apei în timpul inundaţiilor pot lua naştere nenumărate boli.
Vă recomandăm o serie de măsuri care trebuie cunoscute şi avute în vedere de către populaţie
I. MĂSURI CARE VIZEAZĂ SURSELE DE APĂ POTABILĂ
a) Deoarece consumul de apă din fântânile afectate este interzis, acestea vor fi curăţate, salubrizate, dezinfectate şi analizate prin laboratoarele DSP.
b) Până în momentul când apa devine corespunzătoare se va consuma NUMAI apă îmbuteliată, apă adusă în cisterne din zonele neafectate sau apă fiartă şi răcită.
c) Important de ştiut este că apa a cărei calitate a fost afectată datorită inundaţiilor NU poate fi folosită pentru spălatul vaselor, spălatul pe dinţi, spălatul pe mâini, spălarea alimentelor şi pregătirea hranei etc.
Pentru dezinfecţia fântânilor se vor respecta următoarele instrucţiuni generale
1. Pentru a efectua o dezinfecţie corectă a apei de fântână, trebuie asigurată în prealabil asanarea şi recondiţionarea fântânii.
2. În vederea dezinfecţiei, fântâna se goleşte şi se curăţa, după care se lasă până se umple cu apă şi se calculează volumul acesteia.
3. Dezinfecţia fântânii se face cu substanţe clorigene sau dezinfectante care au aviz sanitar de folosire în acest scop, exemplu: clorura de var, hipoclorit de sodiu, cloramina etc.
4. Fântâna se acoperă cu capac şi după 12 ore, se extrage apa din fântână şi se aruncă până când dispare mirosul persistent de clor. Din acest motiv se recomandă ca operaţiunile de dezinfecţie a fântânii să se facă seara.
5. În localităţile în care există microcentrale de aprovizionare cu apa, producătorul de apă, sub îndrumarea DSP, va controla starea de igienă şi calitatea apei distribuite, luând măsurile necesare pentru că apa să îndeplinească cerinţele legale. În acest sens se va pune accent pe clorinarea corespunzătoare a apei distribuite populaţiei, pe igienizarea şi dezinfecţia perimetrelor de protecţie sanitară, a rezervoarelor şi pe remedierea de urgenţă a eventualelor defecţiuni.
II. MĂSURI PENTRU IGIENIZAREA SOLULUI ŞI DEŞEURILOR SOLIDE
1. Suprafeţele care au fost inundate vor fi salubrizate, adică se va proceda la îndepărtarea sedimentelor şi deşeurilor aduse de apă şi apoi se va face dezinfecţia solului cu o soluţie clorigenă 5-10 % (var cloros, cloramină).
2. Sedimentele şi deşeurile se vor depozita în locuri special amenajate şi vor fi dezinfectate de asemenea cu soluţii clorigene.
III. MĂSURI PENTRU IGIENIZAREA GRUPURILOR SANITARE ŞI LATRINELOR
1. Perimetrul closetelor individuale (scaunul şi cabina) se va spăla şi dezinfecta, iar în interiorul acestora se vor turna 2-3 găleţi cu soluţie clorigenă 5-10 %.
2. În cazul în care în localitate există sistem de canalizare şi staţie de epurare, se va face dezinfecţia întregului sistem de canalizare cu o soluţie clorigenă 5-10% şi se va face curăţirea staţiei de epurare de eventualele depuneri şi deşeuri solide aduse de inundaţii, asigurându-se funcţionarea la parametrii corespunzători.
3. Este obligatoriu ca substanţele clorigene să fie utilizate sub formă de soluţie.
IV. MĂSURILE PENTRU PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR PRIN BOALA DIAREICĂ ACUTĂ, HEPATITĂ etc.
a) Educaţia sanitară a populaţiei privind respectarea strictă a regulilor de igienă individuală, consumul alimentelor salubre şi corect preparate, consumul de apă potabilă;
Deoarece unităţile cu profil alimentar adesea sunt distruse în timpul inundaţiilor, este posibil ca produsele alimentare să fie serios deteriorate, impunându-se controlul riguros al calităţii alimentelor inclusiv aprovizionarea cu alimente corespunzătoare igienico-sanitar al zonelor inundate.
b ) Se va interzice consumul alimentelor alterate;
c) Se impune distrugerea alimentelor intrate în contact cu apa de inundaţie, dacă ele nu erau protejate în cutii de conserve ermetic închise;
d) Supravegherea unităţilor de alimentaţie publică şi colectivă privind modul de preparare, păstrare şi distribuire a produselor alimentare finite;
e) păstrarea la rece a alimentelor perisabile;
f) fructele şi legumele vor fi bine spălate cu apă potabilă sau fiartă;
g) nu se va păstra mâncarea pentru a doua zi. Se vor prefera conservele sterilizate şi băuturile răcoritoare pasteurizate .
h) evacuarea corectă a deşeurilor solide şi lichide
i) se va consuma doar apă îmbuteliată, şi nu din fântâni sau de la robinet;
j) pentru prepararea alimentelor să se utilizeze doar apă fiartă şi răcită;
k) să se consume doar alimente ambalate sau bine preparate termic;
l) să nu se atingă animalele moarte şi să avertizeze autorităţile, în vederea evacuării acestora;
m) să se evite expunerea prelungită la frig/umezeală,
n) să se respecte igiena individuală;
o) la primele semne de boală este obligatorie prezentarea la cel mai apropiat medic/spital.
Boli şi traumatisme provocate de inundaţii
Conţinutul apei din timpul inundaţiilor, dar şi alţi factori contextuali, provoacă infecţii şi diferite tipuri de boli, în mod special afecţiuni digestive şi de pielii:
– Febră tifoidă;
– Leptospiroza;
– Dizenterie (salmonella, shigella, campylobacter);
– Hepatita A;
– Holera;
– Malaria;
– Febra galbenă;
– Boli ale ochilor;
– Răni sau lovituri cauzate de obiecte ascuţite localizate sub apă murdară;
– Electroşocuri;
– Muşcături sau înţepături de rozătoare şi insecte;
– Infecţii respiratorii.
Afecţiuni respiratorii
Din cauza umidităţii, locuinţele inundate sunt un mediu ideal pentru dezvoltarea mucegaiului, care poate provoca infecţii respiratorii, alergii sau reacţii de hipersensibilitate ale tractului respirator. Pentru a evita acest lucru cei care rămân în zonele afectate de inundaţii trebuie să folosească aparate care îmbunătăţesc calitatea aerului şi care îi va proteja de inhalarea sporilor de mucegai.
Sfat util!
Orice rană de la nivelul pielii trebuie tratată şi bandajata cu tifon steril, deoarece în mediul murdar şi umed se poate suprainfecta cu uşurinţă, iar timpul de vindecare se va prelungi. Folosirea cizmelor de cauciuc pentru perioade îndelungate de timp poate provoca infecţii fungice şi leziuni ale piciorului. De asemenea, după câteva săptămâni de la inundaţie numărul bolilor cauzate de ţânţari (malaria şi febra dengue) putea fi în creştere.
Evaluarea riscului
Factorul de risc pentru focarele de infecţie din timpul inundaţiilor este contaminarea instalaţiilor de apă potabilă.
Inundaţiile cresc riscul de transmitere pentru leptospiroza, febra galbenă, febră tifoidă, febra West Nile şi alte boli provocate de apă murdară. Pericolul crescut al infecţiilor poate fi redus dacă populaţia este mutată în alte teritorii (cel puţin pe perioada inundaţiilor) şi dacă este evitat consumul de apă contaminată.
Din cele 14 inundaţii majore care au avut loc la nivel global între 1970 şi 1994, doar în cazul uneia a izbucnit un focar de infecţie de boli digestive (diareice) – în Sudan, 1980. Acest lucru a fost posibil întrucât în urma catastrofei nu a fost posibilă evacuarea populaţiei. Inundaţiile din Mozambic în ianuarie-martie 2000 au dus la creşterea incidentei diareei, iar în 1998 inundaţiile din Bengalul de vest au provocat o epidemie majoră de holeră.
Există un risc crescut de infecţie cu boli cu transmitere hidrică în urma contactului direct cu apele poluate: plăgi, dermatite, conjunctivite, infecţii ale urechilor, gâtului şi nasului. Totuşi aceste boli nu afectează un număr mare de persoane.
Printre infecţiile care predispun la epidemie – transmisă direct prin apa contaminată, este leptospiroza; îmbolnăvirea are loc prin contactul pielii şi mucoaselor unei persoane cu apele, solul umed, vegetaţia sau noroiul contaminat cu urină de rozătoare. Focare de leptospiroza au existat în Brazilia (1993, 1998 şi 1996), în Nicaragua (1995), regiunea Krasnodar – Federaţia Rusă (1997), Santa Fe – Sua (1998), Orissa, India (1999) şi Thailanda (2000).
Direcţii de manifestare a bolilor
Inundaţiile pot duce indirect la creşterea numărului de boli. O modalitate ar fi prin expunerea la afecţiunile cauzate în timpul tragediei – malarie, febra West Nile, etc. Incidenta bolilor creşte dacă acestea sunt determinate de înţepăturile de ţânţari, al căror număr este în creştere după ploi abundente sau revărsarea râurilor.
În urma unui cutremur şi a inundaţiilor ulterioare din regiunea Atlanticului – Costa Râca în 1991, dar şi a celor din Republica Dominicana în 2004 au izbucnit focare de malarie. Febra West Nile a reapărut în Europa în urma ploilor abundente şi a inundaţiilor, cu focare în România 1996-1997, în Cehia 1997 şi în Italia 1998. Riscul de răspândire al bolilor este direct influenţat de schimbările comportamentului uman (somnul în aer liber care creşte expunerea la muşcăturile de insecte, suprapopularea, amânarea consultului medical în caz de traumatisme, etc.) sau a modificărilor de mediu care favorizează apariţia ţânţarilor (alunecări de teren, despăduriri, îndiguiri, etc.).
Riscul expunerii la cadavre
Contrar credinţei populare, expunerea la cadavre nu creşte riscul epidemiilor după calamităţi naturale. Majoritatea agenţilor patogeni nu supravieţuiesc mult timp în corpul uman după deces, cu excepţie virusul HIV, care poate supravieţui până la 6 zile. O sursă reală de infecţii acute sunt mai degrabă supravieţuitorii inundaţiilor. Rămăşiţele umane prezintă riscuri pentru sănătate dacă persoana decedată suferea de vreo afecţiune gravă sau dacă decesul nu a fost provocat de apă prin înec, ci de holeră sau febra hemoragică, de exemplu.
Persoanele care manevrează cadavrele se supun riscului de a contacta tuberculoza, boli infecţioase de sânge dar şi infecţii gastrointestinale (diareea cu rotavirus, salmonelozele, escheria coli, febră tifoidă, paratifoida, hepatita A, shigella, etc.). Transmiterea bolilor infecţioase se face prin atingerea leziunilor pielii şi prin sânge etc. Tuberculoză poate fi contactată dacă bacilul este în aer sau prin contactul cu fluidele din plămâni, nas, gura în urma manevrării cadavrului. Infectarea cu boli gastrointestinale se produce adesea pe cale orală prin contaminarea directă cu hainele sau corpul celui bolnav. Cadavrele pot contamina rezervele de apă, fapt care conduce la apariţia infecţiilor gastrointestinale.
Lucrătorii din domeniul public şi cei ai serviciilor de urgenţă vor fi instruiţi corespunzător pentru a menaja situaţiile de panică şi pentru a cunoaşte măsurile de precauţie implicate de manevrarea corectă a cadavrelor.
Alte riscuri pentru sănătate generate de inundaţii
În timpul inundaţiilor oamenii sunt expuşi riscului de înec şi leziunilor şi traumatismelor fizice.
Hipotermia poate fi o problemă gravă, mai ales în cazul copiilor care sunt prinşi în apele inundaţiilor o perioadă mai lungă de timp. Expunerea la apa rece este un factor de risc pentru infecţiile tractului respirator.
Lipsa electricităţii din cauza distrugerilor provocate de inundaţii ar putea perturba procesul de tratare al apei.
Măsuri preventive
Respectarea măsurilor preventive previne apariţia bolilor şi epidemiilor din timpul inundaţiilor.
Măsuri preventive pe termen scurt:
1. Clorinarea apei. Furnizarea neîntreruptă de apă potabilă.
Clorinarea apei este uşor de realizat şi este eficientă împotriva majorităţii agenţilor patogeni din apă. Clorul acţionează în aproximativ 30 de minute, inactivând bacteriile. Pentru utilizarea frecventa sau de uz casnic, formele cele mai practice ale clorinării includ un amestec de hipoclorit de sodiu lichid, hipoclorit de calciu solid şi pulbere de albire (clorura de văr, un amestec de hidroxid de calciu, clorura de calciu şi de hipoclorit de calciu).
Cantitatea de clor necesară depinde de concentraţia de materii organice din apă. După 30 de minute concentraţia reziduală de clor activ din apa ar trebui să fie între 0.2-0.5 mg/l. Determinarea acesteia se face prin intermediul testării cu ajutorul unor kituri speciale.
2. Vaccinarea împotriva hepatitei A
Nu se recomanda decât vaccinarea grupurilor cu risc ridicat; printre acestea se numără şi persoanele implicate în gestionarea apei potabile, a apei reziduale sau epurate. În cazul apariţiei unui focar de hepatita A vor fi imunizaţi doar cei care trebuie să intre în contact direct cu bolnavii. Utilizarea imunoglobulinelor nu este recomandată. Diagnosticul hepatitei A în faza acută este confirmat de anticorpii HAV igM.
3. Vaccinare antitetanos
Vaccinarea cu imunoglobuline antitetanos este utilă în cazul persoanelor cu leziuni care nu au fost vaccinaţi activ şi în cazul celor cu plăgi infectate.
4. Prevenirea malariei
Se va face prin mai multe modalităţi:
– insecticide – inundaţiile nu conduc la o invazie imediată de ţânţari; astfel, măsurile de prevenire, constând în pulverizarea cu insecticid în zonele inundate, pot fi acţionate în timp util. Procedura va reduce riscul de apariţie a bolilor provocate de muşcăturile de ţânţari.
– diagnosticul precoce – se recomanda monitorizarea săptămânala a cazurilor de îmbolnăvire şi stabilirea diagnosticului corect pe baza rezultatelor de laborator, pentru a acţiona chiar în primul stadiu al unei posibile epidemii de malarie.
– îngrijirea medicală gratuită prin deplasarea echipelor specializate la locul calamitaţii. Intervenţia trebuie să se facă mai ales dacă s-a confirmat existenţa unei epidemii de malarie. Indiferent de situaţie, trebuie depistat orice caz de febră pentru a reduce răspândirea bolilor şi chiar a mortalităţii.
5. Instruirea de bază privind menţinerea sănătăţii în cazul inundaţiilor
– promovarea practicilor de igienă;
– asigurarea condiţiilor minime de igienă pentru prepararea hranei;
– oferirea posibilităţilor de fierbere a apei;
– necesitatea diagnosticului precoce şi a tratamentului imediat (la maxim 24 de ore de la instalarea febrei).
6. Manevrarea cadavrelor
– este indicată inhumararea cadavrelor, nu incinerarea acestora;
– cadavrele nu trebuie aruncate în gropi comune deoarece nu constituie o măsură de sănătate publică şi încalca normele social;
– cimitirele trebui poziţionate la cel puţin 30 m distanţă de sursa de apă subterană utilizată ca apă potabilă;
– familiile ar trebui să aibe posibilitatea să efectueze funerariile adecvate conform obiceiurilor.
7. Măsuri pentru lucrătorii care se vor ocupa de cadavre
– utilizarea corecte şi evitarea reutilizării manuşilor de protecţie;
– spălarea frecventa mâinilor cu apă şi săpun;
– furnizarea de dezinfectante pentru vehicule şi echipamente;
– cadavrele nu necesită decontaminare înainte de înmormântare (cu excepţia cazurilor de holeră);
– vaccinarea lucrătorilor împotriva hepatitei B.
Măsuri pe termen lung:
– măsuri legislative şi administrative;
– instruirea populaţiei, cu ajutorul unor programe de pregătire, în caz de catastrofe;
– dezvoltarea posibilităţilor de acţiune la nivel local, naţional şi internaţional;
– furnizarea de apă potabilă;
– aplicarea unor standarde ridicate de igienă;
– posibilitate de intervenţie la nivel tehnic în caz de calamitate naturală;
– modernizarea mijloacelor de tratare a apei şi a canalizărilor;
– menţinerea controlului asupra bolilor infecţioase prin strategii eficiente.
Probleme psihosociale
În urma inundaţiilor pot avea loc atât pierderi materiale, cât şi de vieţi omeneşti; din această acestor pierderi persoanele sensibile pot manifesta anumite tulburări psihice, precum: depresie, anxietate şi simptome psihosomatice.
Tulburarea de stres posttraumatic apare ca o reacţie întârziată la un eveniment stresant, situaţie periculoasă sau catastrofală. Afecţiunea presupune trăirea repetată a traumelor prin intermediul amintirilor, viselor sau coşmarurilor. Persoana va evita activităţile şi situaţiile care au legătură cu evenimentul traumatizant. Gravitatea experienţei trăite este principalul factor care contribuie la declanşarea tulburării. Costul forţei de muncă necesar pentru repararea caselor distruse, de exemplu poate fi un factor de stres pentru supravieţuitorii inundaţiilor.
Aceste evenimente negative pot provoca frecvent tulburări mentale, anxietate, furie, depresie, letargie, hiperactivitate, insomnie, schimbări de comportament. Copii ar putea deveni agresivi şi pot manifesta enurezis. Numeroase probleme legate de morbiditate după dezastre au fost legate de stresul şi oboseala provocate de acestea. Bolile cardiovasculare şi hipertensiunea arterială au fost favorizate de catastrofele naturale.
Opiniile referitoare la creşterea tendinţelor suicidale după inundaţii sunt împărţite dar dovezile sunt destul de puţine. Date recente oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii sugerează că predispoziţiile în acest sens au scăzut remarcabil după uraganul Katrina. Această atitudine a fost atribuita unor principii şi credinţe optimiste determinate de forţă interioară a oamenilor care a stat la baza dorinţei lor de a-şi relua viaţa. După calamităţi naturale, atenţia supravieţuitorilor este îndreptată în mod principal către recuperarea bunurilor materiale, reparaţiile locuinţelor. Cu toate acestea, nu ar trebui neglijată importanta sprijinului pe care l-ar putea oferi psihoterapeuţii, prietenii, rudele pentru depăşirea traumelor provocate de inundaţie.
Last Updated on 23/06/2021 by Stanciu Silviu
