Medicii Cristian Apetrei, profesor de Boli Infecţioase şi Microbiologie la Universitatea din Pittsburgh, şi Liviu Segall, medic primar medicină internă şi nefrologie, lansează o campanie intitulată “Apel la rațiune. Medicii împotriva dezinformării”.
Cei doi medici spun că în ultimul an, în timpul pandemiei de COVID-19, au apărut, mai ales în mediul online, numeroase teorii „negaţioniste, conspiraţioniste şi pseudoştiinţifice” care susţin că virusul ar fi fost creat în laborator, că ar fi o boală uşoară, că vaccinurile pot duce la boli mult mai grave sau că transformă ADN-ul. Cei doi medicii, autori ai apelului, invită întreaga comunitate medicală să susţină acest demers.
Medicii împotriva dezinformării
În ultimul an, în legătură cu pandemia de COVID-19 au apărut şi proliferat – mai ales în media online – numeroase teorii negaţioniste, conspiraţioniste şi pseudoştiinţifice, care susţin, în principal, că:
- Virusul SARS-CoV-2 a fost creat în laborator, cu scopul controlului şi subjugării populaţiei de către o elită mondială ocultă, cu concursul unor autorităţi slabe şi al unor instituţii naţionale şi transnaţionale corupte şi avide de putere. Astfel, pandemia de COVID-19 nu e decât o uriaşă înscenare, o „cacealma”, plănuită şi anunţată (sic!) cu mulţi ani în urmă („Plandemie”) şi folosită acum ca pretext pentru instaurarea dominaţiei lumii de către această „ocultă” (aşa-zisa „Nouă Ordine Mondială” sau „Marea Resetare”);
- COVID-19 este o boală uşoară, inofensivă, o simplă „răceală” sau „un fel de gripă”, care fie că nu ucide pe nimeni (dat fiind că în 2020 nu s-ar fi raportat nicăieri în lume – pretind conspiraţioniştii – vreun exces de mortalitate comparativ cu anii precedenţi!), fie ucide doar un număr mic, aproape insignifiant, de persoane cu comorbidităţi grave, care ar fi murit curând, oricum, din cauza acestor comorbidităţi. O mare parte dintre aceste persoane – se spune – decedează de fapt „cu COVID, dar nu de COVID”. În plus, se foloseşte întotdeauna ca argument al inocuităţii COVID-19 rata fatalităţii (<1%), ignorându-se voit numărul absolut de decese (>3 milioane pe plan mondial, până în prezent!), precum şi alte consecinţe nefaste ale bolii (spitalizări, suferinţe, complicaţii, sechele).
- Prin urmare, această „răceală” nu justifică severitatea măsurilor restrictive impuse populaţiei. Aceste măsuri sunt privite ca arbitrare, abuzive şi criminale, reprezentând de fapt un experiment social menit să ne testeze toleranţa faţă de îngrădirea drepturilor şi libertăţilor şi, deci, obedienţa faţă de putere. (De exemplu, masca nu ar avea niciun rol protector antiinfecţios dovedit, obligativitatea purtării sale având în realitate scopul de a împiedica oamenii să socializeze şi să protesteze, fiind echivalentă, aşadar, cu o „botniţă”);
- Pentru a induce panică şi a convinge populaţia să se supună restricţiilor, presa „aservită ocultei” fabrică şi difuzează reportaje trucate despre cazuri grave şi victime inexistente. Numărul deceselor de COVID-19 este, de asemenea, artificial crescut prin diagnostice, certificate de deces şi raportări false sau exagerate. Mai mult, în acelaşi scop, oamenii sunt pur şi simplu ucişi cu premeditare, prin radiaţii 5G, „gazare” cu oxigen, medicamente nocive şi, mai ales, prin vaccinare;
- Vaccinurile – singura soluţie reală, sine qua non, de care dispunem în realitate pentru controlul pandemiei – sunt tratate cu scepticism, temute, blamate, chiar demonizate; sunt prezentate fie ca „tunuri” date de o industrie farmaceutică lipsită de scrupule, preocupată de înavuţire cu orice preţ şi nepăsătoare faţă de sănătatea oamenilor, fie ca vehicule pentru microcipuri capabile să ne citească şi să ne controleze gândurile, fie ca „dispozitive medicale” care nu conferă nici un fel de protecţie faţă de infecţia cu SARS-CoV-2, în schimb ne pot îmbolnăvi de leucemie, cancer, boli autoimune etc, ori ne alterează ADN-ul, transformându-ne astfel în primate inferioare, uşor de controlat şi manipulat.
Aceste teorii sunt false, absurde şi profund toxice. Ele nu reprezintă altceva decât pure speculaţii sau/şi interpretări fantasmagorice ale unor fapte (adesea trunchiate), fără nici o bază solidă, logică şi ştiinţifică. Ideile vehiculate de conspiraţionişti sunt contrazise de vasta majoritate a medicilor şi oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, în primul rând a specialiştilor în boli infecţioase, epidemiologie, sănătate publică, virusologie, imunologie, biologie celulară şi moleculară. Argumentaţia acestor experţi este susţinută de cele peste 125.000 de studii legate de SARS-Cov-2 şi COVID-19, publicate în 2020, cât şi de sutele de mii de alte articole dintr-o sferă conexă mai largă, publicate în literatura medicală în ultimii 30 de ani!
Teoriile conspiraţioniste sunt lansate şi propagate pe diverse canale de persoane şi grupuri (reprezentând politicieni, oameni de afaceri, jurnalişti, „activişti sociali” ad-hoc, avocaţi, preoţi etc) motivate de interese egoiste. Ele se folosesc de averea, puterea şi influenţa pe care le au în societate pentru a-şi promova ideologia. Utilizând discursuri deşănţat demagogice şi populiste, în numele apărării libertăţii, suveranităţii şi „valorilor tradiţionale ale poporului”, aceşti indivizi susţin anularea completă a măsurilor antiepidemice, precum distanţarea fizică sau purtarea măştii, şi predică imunizarea naturală („de turmă”) în detrimentul imunizării prin vaccinare. În plus, ei incită adesea la ură, dezbinare, xenofobie, nerespectarea legii, revolte sociale şi încălcarea dreptului la viaţă şi sănătate al celor mai vulnerabili dintre noi, contribuind astfel la erodarea continuă a fibrei sociale şi a încrederii populaţiei în autorităţile guvernamentale şi medicale. Consecinţa acţiunilor lor este respingerea vaccinării şi a măsurilor de igienă de către o parte a populaţiei, având ca rezultat subminarea eforturilor de combatere a pandemiei, prelungirea crizelor din toate domeniile, producerea de noi şi noi victime şi, în general, întârzierea revenirii societăţii la normalitate.
O trecere în revistă a acestei galerii de personaje duce inevitabil la observaţia deconcertantă şi dureroasă că în falanga de propagandişti ai dezinformării şi manipulării s-au înrolat şi unii medici. Cu siguranţă, orice cetăţean (inclusiv un medic) are dreptul la opinii personale, partizanate politice, participare la dezbateri, proteste şi chiar contestarea diverselor decizii ale autorităţilor guvernamentale. Aceste drepturi sunt legitime şi benefice în orice societate democratică. Dar în ştiinţă, spre deosebire de politică, nu toate opiniile sunt valide şi egale! Cele care contează cu adevărat sunt opiniile informate şi consensuale ale experţilor şi nu cele izolate, neinformate sau răuvoitoare ale unor „părerologi”. Contestarea unor decizii politice este, deci, firească, atâta timp cât nu recurge la argumente eronate din punct de vedere logic sau ştiinţific.
Colportarea de alegaţii fără o bază medicală solidă, ignorarea rezultatelor studiilor clinice şi biologice, punerea la îndoială sau negarea principiilor elementare de epidemiologie şi sănătate publică – de mult validate de comunitatea ştiinţifică mondială – sunt inacceptabile, mai ales în contextul unei crize ca cea pe care o trăim şi cu atât mai mult atunci când vin din partea unor medici. În aceste momente, abdicarea medicilor de la responsabilitatea şi misiunea lor de ocrotitori ai sănătăţii, de educatori şi de oameni de ştiinţă este gravă şi impardonabilă.
Trădându-şi pacienţii şi breasla, maeştrii şi ucenicii, şi chiar propriile idealuri din tinereţe, ei au devenit nişte simpli posesori de diplome – bucăţi de hârtie, rămase şi ele doar „forme fără fond”, care nu le mai pot conferi decât cel mult o falsă autoritate profesională în ochii oamenilor simpli şi naivi.
Concomitent cu răspândirea dezinformării, aceşti medici îşi acuză colegii de bună credinţă exact de abjecţiile pe care ei înşişi le comit, erodând astfel încrederea generală în medici şi în medicină a unei populaţii şi aşa confuze şi frustrate, cu consecinţe grave, incalculabile, nu doar imediate, ci şi pe termen lung. Medicii au ajuns astfel să fie aproape in corpore identificaţi şi blamaţi drept agenţi ai implementării „plandemiei”, duşmani ai poporului, iude, indivizi dezumanizaţi, corupţi şi fără conştiinţă, colaboraţionişti ai guvernelor opresive şi criminale. Ei sunt – în viziunea conspiraţioniştilor – cei care îi mint pe cetăţeni, dictează alături de politicieni îngrădirea drepturilor şi libertăţilor civile (instituind aşa-zisa „dictatură politico-medicală”), silesc oamenii să poarte „botniţă”, îi închid şi îi torturează în spitale, îi otrăvesc cu medicamente toxice, îi gazează, îi ucid, le falsifică diagnosticele, refuză să le dea tratamentele cu adevărat eficace (pe care ei le cunosc, desigur, dar le ţin la secret, pentru că sunt ieftine şi, deci, neprofitabile), profanează cadavre, dar interzic necropsiile (ca să nu se descopere „adevărul”), obligă oamenii să se vaccineze cu „dispozitivele medicale” ucigaşe („crima perfectă!”), sunt plătiţi de industria farmaceutică şi de guverne la bucată caz/deces COVID raportat ş.a.m.d.
Din păcate, aceste teorii capătă din ce in ce mai multă aderenţă şi influenţă, inclusiv în rândurile unor cetăţeni mai educaţi, deoarece, ca orice fel de propagandă populistă, ele urmăresc (şi adesea reuşesc) să speculeze şi să stimuleze anumite slăbiciuni sau reacţii psihice afective (ura, invidia, frustrările, egoismul, frica, neasumarea propriilor erori etc) sau/şi cognitive (stereotipurile, prejudecăţile, bias-urile, ignoranţa ştiinţifică, autosuficienţa, ideaţia paranoidă etc), precum şi ideologiile bazate pe xenofobie, naţionalism extremist, antiglobalism, fundamentalism religios, neîncredere în autorităţi şi elite (inclusiv ştiinţifice) etichetate drept „neomarxiste” sau „progresiste”. Indiferent de natura lor, elementul comun al acestor mecanisme psihologice şi ideologice este iraţionalitatea – situarea lor undeva în afara gândirii critice, nuanţate, argumentate, echilibrate, judicioase, oneste şi obiective. Dezinformarea şi manipularea funcţionează şi pentru că ele cad pe terenul fertil reprezentat de stresul şi epuizarea fireşti cauzate de restricţiile prelungite şi de crizele reale – medicale, economice, politice, sociale, culturale, morale, religioase – datorate atât pandemiei în sine, cât şi greşelilor comise de cei implicaţi în gestionarea acesteia.
În faţa acestor probleme grave, instituţiile şi organismele medicale de elită ale ţării (precum Universităţile de Medicină şi Farmacie, Academia de Ştiinţe Medicale şi Societăţile ştiinţifice ale specialiştilor) au optat până în prezent în mare măsură pentru neutralitate, tăcere şi pasivitate. Această atitudine a fost justificată până la un punct prin argumentul că dezbaterea teoriilor conspiraţioniste ar presupune de fapt legitimarea lor, în timp ce ignorarea acestor teorii şi a celor care le promovează va duce la stingerea de la sine a curentului, prin confruntarea cu evoluţia evenimentelor în viaţa reală şi acumularea de noi date şi dovezi furnizate de cercetători. Dar acest lucru nu s-a întâmplat – ba, dimpotrivă, mişcarea conspiraţionistă şi anti-ştiinţifică a luat amploare. Suntem acum într-un punct de inflexiune al pandemiei, dar şi al „infodemiei” de „fake news”, în care numărul mare al persoanelor care refuză vaccinarea riscă să pericliteze obiectivul acestei acţiuni. Numărul celor care îşi autoadministrează tratamente empirice, bazate pe „medicamente-miracol” nevalidate în studii clinice, pe „leacuri” tradiţionale, fitoterapie, produse homeopatice, terapii naturiste, suplimente nutritive etc, promovate pe reţele sociale sau în mass-media, este în creştere. În fine, accesul în poziţii cheie al conspiraţioniştilor şi populiştilor conferă un plus de forţă şi aparentă legitimitate acestor idei.
Este de datoria noastră, a tuturor medicilor de bună credinţă, să acţionăm pentru stoparea pandemiei, să condamnăm şi să combatem prin toate mijloacele ideile şi teoriile false şi nocive şi să ne delimităm categoric, expressis verbis, de toţi cei care le emit şi le propagă. Această datorie ne revine în dubla noastră calitate: de medici – care ne-am asumat prin jurământul hipocratic obligaţia morală de a căuta întotdeauna să promovăm şi să asigurăm sănătatea oamenilor – şi de cetăţeni responsabili, implicaţi în problemele importante ale ţării şi lumii in care trăim.
Avem, în egală măsură, obligaţia de a apăra şi întări prestigiul nobilei noastre profesii şi de a reda populaţiei încrederea în medici şi în medicină, care sunt esenţiale atât pe termen scurt şi mediu – pentru a învinge pandemia, cât şi pe termen lung – pentru menţinerea bunăstării fizice, psihice şi sociale a cetăţenilor. Medicii şi celelalte cadre medicale au fost şi sunt în prima linie a frontului de mai bine de un an şi, în condiţii grele şi cu risc, au contribuit în mod esenţial la limitarea dezastrului pandemic potenţial. De aceea, nu putem accepta ca, din pricina unor propagandişti ai minciunii şi ai urii, să fim blamaţi pentru toate relele provocate de pandemie, reale sau imaginare, într-un sistem sanitar deja grav bolnav de decenii!
Îi invităm, deci, pe toţi colegii noştri să ni se alăture, atât individual, cât şi instituţional (societăţi şi organizaţii profesionale, UMF-uri, spitale etc) în acest exerciţiu de solidaritate de breaslă. A venit momentul să ne angajăm împreună în lupta pentru un scop comun, mai important decât ambiţiile personale şi preocupările noastre cotidiene; să acţionăm pentru a respinge hotărât atacurile mârşave la adresa noastră, pentru a combate mesajele toxice ale conspiraţioniştilor, populiştilor şi impostorilor, pentru a restabili încrederea oamenilor în ştiinţă şi în experţi. Trebuie să fim mai uniţi, mai vocali, mai curajoşi şi mai implicaţi şi să ne concentrăm forţele pentru a depăşi cu toţii această pandemie. Nu în ultimul rând, trebuie să nu uităm că e imperios necesar să pregătim un viitor postpandemic, în care ţara noastră să aibă un sistem medical cu mult mai bun şi mai performant decât cel actual.
Prof. Cristian Apetrei
Division of Infectious Diseases, School of Medicine, Department of Infectious Diseases and Microbiology, Graduate School of Public Health, University of Pittsburgh, Pittsburgh PA, USA
Dr. Liviu Segall
Medic primar medicină internă şi nefrologie, Nefrocare MS, Iaşi.
Last Updated on 13/05/2021 by Stanciu Silviu
